In toiul primaverii insorite, cand natura se trezeste la viata...

...vă invităm la o ședință de cenaclu cu o temă deosebită: clișeul. Vorbim despre clișeu îndeosebi în literatură, dar nici celelalte arte nu vor fi ocolite!

Cum ajunge o expresie sau un element artistic la stadiul de clișeu? Cum îl evităm? Cum îl transformăm? La aceste întrebări vom încerca să răspundem împreună, alături de invitatul nostru, domnul Constantin Stan de la Uniunea Scriitorilor.

Vă așteptăm vineri, 5 martie 2010, ora 12:30, la bibliotecă.

"Simbioza" de Bogdan Raileanu

Eu si Gandurile mele
Ne intelegem bine,
Avem aceleasi idei,
Dorinte, aspiratii,
Parca am fi unul si acelasi.
Ce-i drept, insa,
Ca ma simt un pic inferior lor,
Le sunt subordonat.
Fac ceea ce-mi dicteaza:
Scriu ce vor ele,
Mananc, beau cand vor ele,
Iubesc cum vor ele,
Traiesc si judec cum vor ele.
Dar eu le apreciez
Si de aceea sunt tolerant,
Le accept dominatia.
Ma bucur cand avem dreptate,
Le iert cand gresim
Pentru ca am gresit impreuna,
Invatam si capatam experienta impreuna,
Aplicam ceea ce am invatat impreuna,
Ne intristam impreuna,
Radem, glumim impreuna,
Ne intelegem bine.
Avem aceleasi idei,
Dorinte, aspiratii,
Parca am fi unul si acelasi.

"Sec" de Bogdan Raileanu

Inca un apus de soare
Viu colorat si inaltator
Se sfarsi prematur.
Si iar veni noaptea
Cu ale ei pahare nesfarsite de vin
Miros de tutun.
Oboseala,
Impungeri ale inimii,
Durere in plamani.
Iar veni noaptea cu ale ei scancete
Si amintiri dintr-o viata trecuta
Inca un apus de soare
Se sfarsi prematur,
Sec.
Vin sec,
Vorbe seci.
Si amintiri dintr-o viata seaca.
Inot intr-o mare de ganduri
Bruscate din cand in cand
De furtuna cu al ei vant,
Tunet, fulger, prapad.
Puzzle,
Ganduri rastalmacite, seci.
Apus de soare sec,
Vin sec,
Vorbe seci,
Ganduri seci.
Vocea interioara imi vorbeste
Ma indeamna sa ma gandesc la rasarit.
Rasarit, zi, apus, noapte.
Apus de soare sec,
Vin sec,
Vorbe seci,
Ganduri seci.
Pana ceata imi acopera ochii,
Vinul devine apa,
Fumul devine aer
Si nu mai stiu ce-i sec si ce-i plin.
Pahar plin,
Scrumiera plina
Minte plina de ganduri seci,
Apus de soare sec,
Vin sec,
Vorbe seci.
Foaie de hartie irosita,
Transpiratie,
Creatie,
Iluzie,
Descarcare
Inghitire in sec,
Obsesie pentru sec,
Apus de soare sec,
Etcetera…

Sedinta de semestru nou!

Stimati colegi,

Acum ca (ne-)am revenit dupa vacanta, reluam si sedintele cenaclului. In prima intalnire din semestru, care se va desfasura, dupa obicei, la biblioteca de la ora 12:30, avem lume cunoscuta cu lecturi proaspete: citesc Bogdan Raileanu si subsemnata Roxana Bobirnac.

Va asteptam vineri, 12 februarie. Sa nu lipsiti, pentru ca facem noi "liste de asteptare" cu cititorii doritori sa isi faca operele cunoscute si stiu ca vreti sa prindeti un loc fruntas ;)

Lansare!

Nu ne-am mai auzit de multă vreme, stimații mei colegi (cel puțin pe blog), așa că vă urez cu această ocazie LA MULȚI ANI, și un an nou plin de împliniri. Să citiți mult și să ne spuneți și nouă ce cărți v-au plăcut.


Următoarea noastră întâlnire este mai specială. Avem două motive serioase de a nu lipsi:

1. Radu Nițescu își lansează volumul de poezii, Garderoba cu cobre. Veniți să vedeți, să ascultați, să puneți întrebări și să criticați. Merită!
2. Îl vom avea alături de noi pe scriitorul George Arion, care ne va spune la rândul său câteva cuvinte.


Vă așteptăm!! Ca de obicei, vineri, ora 12:30, la bibliotecă.

Remmy - Poezie

Dragoste arhitecturală

Într-o vreme
Facultatea de Litere iubea Şcoala de Arhitectură.
De sute de ani se priveau languros printre obloane
pe jumătate coborâte
de sute de ani îşi şopteau
vorbe de piatră şi var.
Erau atât de aproape
dar ştiau
că niciodată nu şi-or putea întinde
îndeajuns arcadele sculptate
cât să se poată atinge.


Apoi a fost cutremurul.
(Vreo zece mii de morţi, aşa a spus la ştiri.)
Şi atunci
cu imensă bucurie se aruncară una spre alta,
cu imens strigăt de agonie îşi contopiră cărămizile.
Coloanele de marmură scrâşniră sub îmbrăţişarea
pridvorului brâncovenesc.
Iar apoi,
când în sfârşit
vuietul cumplit a încetat
şi nu s-a mai auzit nimic,
îşi îngropară dragostea în sânge cald
şi ascultară liniştea.

Radu - Poezie

Dumnezeu, de ce eşti rău cu mine?

Anaïs a aflat anul trecut că nu există Moş Crăciun
că oamenii sunt laşi
şi că are cancer

de atunci locuieşte în salonul cinci al treilea pat
chiar lângă fereastră / pe acolo vede enciclopedia vieţii
şi nu înţelege de ce Editura tipăreşte cărţi aşa subţiri ca a ei

totuşi citeşte, citeşte întruna

sângele lui Anaïs e o pastă vie un noroi animal
de celule care se hrănesc cu secunde
aşa i se scurge timpul

Anaïs speră să apuce să zboare cu patul pe fereastră
să respire aer cât pentru încă două pagini să mai mănânce odată nesănătos
dacă ar putea ar da o sută de doctori pe un iubit căruia să-i scrie altceva în afară de

“Dumnezeu, de ce eşti rău cu mine?”
Anaïs