Dumnezeu, de ce eşti rău cu mine?
Anaïs a aflat anul trecut că nu există Moş Crăciun
că oamenii sunt laşi
şi că are cancer
de atunci locuieşte în salonul cinci al treilea pat
chiar lângă fereastră / pe acolo vede enciclopedia vieţii
şi nu înţelege de ce Editura tipăreşte cărţi aşa subţiri ca a ei
totuşi citeşte, citeşte întruna
sângele lui Anaïs e o pastă vie un noroi animal
de celule care se hrănesc cu secunde
aşa i se scurge timpul
Anaïs speră să apuce să zboare cu patul pe fereastră
să respire aer cât pentru încă două pagini să mai mănânce odată nesănătos
dacă ar putea ar da o sută de doctori pe un iubit căruia să-i scrie altceva în afară de
“Dumnezeu, de ce eşti rău cu mine?”
Anaïs
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Sa iti spun opinia mea, in cuvinte mai multe de data asta :)
E o poezie foarte frumoasa, dupa parerea mea, naiva si inocenta intr-un sens foarte placut. Nu pot insa sa nu ma gandesc la Anais Nin cand o citesc, sunt unele pasaje care chiar corespund.
Ma emotioneaza mai ales sentimentul acesta, dorinta de libertate, de viata pe care o resimt in special cei care stiu ca nu mai au mult de trait. Imaginea cu zburatul pe fereastra e preferata mea :)
i'll go for what remmy said
Inocenta se amesteca foarte frumos cu spectrul mortii si , totusi, cu o dorinta de a razbate, de a nu se lasa infrant de soarta. Cel mai mult m-a impresionat imaginea cu "nu intelege de ce editura tipareste carti asa subtiri ca a ei".
Dupa cum ti-am zis si pe mess- trezeste emotii cititorului- si probabil ca acesta este lucrul cel mai remarcabil la poezia ta.
Mi s-a spus sa precizez.
Sunt Radu Nitescu, 11A.
Trimiteți un comentariu